Cum a început povestea Kineto Bebe?
Pentru mine, Kineto Bebe a început acum 13 ani, din dorința de a crea o alternativă la tot ceea ce exista până atunci pe piață, ca serviciu de recuperare pediatric. În 2009, serviciile de recuperare pediatrică, adică kinetoterapia, psihologia, logopedia, ecoterapia pentru copii, erau cumva ori incluse în sistemul spitalicesc de stat, ori în cabinete private, care ofereau servicii de recuperare generale, adică nu doar pediatrice ci și pentru adulți și geriatrice. Deci terapia copiilor era o chestiune complexă, prezentată ca un serviciu alternativ, nu ca ceva în care se face practic excelență și cercetare.
Noi în 2009 am început mai întâi cu dorința de a veni alături de părințîi care au copii sănătoși, care au nevoie de sprijin pentru a se dezvolta în continuare, iar în timp ne-am creat cumva loc în preferințele medicilor, atunci când au de ales o clinică de recuperare pediatrică pentru copii cu diagnostic. Momentan, suntem lideri de piață, lideri de nișă în recuperarea pediatrică. Lucrăm cu copiii care au diagnostic neurologic, ortopedic, sindrom genetic, copiii cu retard în dezvoltare motorie, și ducem mai departe responsabilitatea care cumva a revenit pe umerii noștri, aceea de a pregăti și viitoarele generații de terapeuți.
Spuneai de activitățile pe care voi le desfășurați. Știm că Kineto Bebe este o asociație, astfel de activități cum sunt susținute din punct de vedere financiar?
Din punct de vedere financiar, 80% dintre copiii care intră în centrele Kineto Bebe au familii care plătesc terapia. Noi încercăm să ținem aceste prețuri pe care părinții le plătesc la un nivel cât se poate de mediu, chiar jos, astfel încât să oferim posibilitatea familiilor de a apela la serviciile de terapie pentru copiii…20% dintre cazuri însă, sunt susținute integral de asociația Kineto Bebe, prin sponsorizări, donații sau prin participarea altor asociații în terapia copiilor pe care acestea ii au în grijă. Trebuie înțeles faptul că terapia de care copiii beneficiază presupune un cost pe care o familie îl susține foarte greu. El poate varia între 1300 și 7-8000 de lei pe lună, în funcție de diagnosticul copilului. Așadar, nu trebuie să fie o familie de risc financiar mare, pentru a nu putea susține o astfel de terapie, ci pur și simplu poate să fie o familie care în momentul în care primește un diagnostic care necesită terapie de lungă durata, se destabilizează din punct de vedere financiar din cauza acestor costuri. Din acest motiv ele au nevoie de susținerea noastră continuă.
Cum pot fi educați oamenii și companiile să se implice mai mult în activitatea Kineto Bebe, și în activitatea mediului ONG în general?
În general companiile trebuie să aibă o relație cât se poate de strânsă cu ONG-urile. Atâta timp cât reprezentanții companiilor înțeleg foarte bine misiunea unui ONG, dar și rezultatele activităților lor, ei vor deveni mult mai implicați în acest tip de activități, și vor găși și resursele necesare pentru a susține aceste activități. În piață există suficiente bugete care să susțină activitățile ONG-urilor, dar din păcate în final ajung foarte puțini bani spre acestea. Din punctul meu de vedere acest fapt se datorează unei rupturi de comunicare, între corporații, sau firmele mari cu bugete, și ONG-urile care au nevoie de aceste bugete pentru a-și derula activitățile. De aceea cred că activitățile de networking cât mai personalizate, raportarea cât mai transparentă din partea ONG-urilor, dar și o expunere cât mai corectă a obiectivelor pe care companiile le au pentru un ONG, vor pune mai multă lumină asupra politicii sponsorizarilor, pentru că din păcate s-au vehiculat foarte multe cifre, care nu au avut impactul necesar, și astfel companiile au devenit mai reticente în a investi în activitatea socială. Cred că este responsabilitatea noastră, a ONG-urilor, să deschidem aceste porți spre comunicare.
Dacă ar fi să rezumăm activitatea Kineto Bebe la un singur quote al CEO-ului care ar fi acela?
Îmi este greu să dau citate mai ales dacă mă gândesc la copii, la părinți, și la terapeuți simultan. Dar eu cred că pentru noi cuvintele “ un prim pas în viață”, sunt cele care ne definesc munca. Pentru că este un prim pas pentru părinți, un prim pas pentru copii, iar de fiecare dată când un copil face un prim pas, este un prim pas și pentru terapeut.
Cum ar trebui statul român să se implice și să susțină mai mult mediul ONG, în particular zona de terapie pediatrică?
Una din cele mai mari provocări pentru noi este de a face statul român să înțeleagă că activitatea mediului neguvernamental reprezintă de fapt o completare a ceea ce administratia publica nu va reuși niciodată să facă, și de aceea susținerea trebuie să vină din punct de vedere fiscal, pentru că nu trebuie uitat că din acest punct de vedere ne desfășurăm activitățile ca orice companie, și ca orice societate comercială. Ar trebui să vină de asemenea și din punct de vedere juridic, iar statul ar trebui să înțeleagă că ONG-urile nu au bani pentru a susține departamente juridice complexe, pentru a li se explica legile. Cred că ar trebui să existe o transparență mult mai mare din punct de vedere juridic. Dacă vorbim de domeniul sănătățîi în care activăm, avem nevoie de la stat atât de surse de finanțare cât și de persoane capabile din mediul administrativ, care să asculte care sunt experiențele noastre de la firul ierbii, și să înțeleagă care sunt nevoile pacienților pe care îi avem în centrele noastre de recuperare.
Ne poți da un sfat pentru un antreprenor la început de drum, indiferent de domeniul în care activează?
Sfatul meu, pe care îl dau deja de câțiva ani antreprenorilor, și pentru că fac destul de mult coaching pe partea de antreprenoriat și nu doar social, este de a-și forma în jurul lor o echipă de specialiști. Orice antreprenor la început are voință, dorință, si vis, dar are nevoie de acești specialiști pentru a-l ajuta să înțeleagă și partea contabilă, și cea juridică, a aspectelor pe care el le va aborda în viața de zi cu zi. Deci nu ar trebui plecat cu capul înainte, doar cu visul, ci acest vis trebuie să fie susținut de partea juridică și financiară.
